Într-un spectacol, coregraful lucrează, de obicei, cu oameni pe care îi cunoaște. Știe cum se mișcă, ce pot repeta și cum se transformă intenția după săptămâni de lucru. În DANS.ID, persoana care intră în spațiu este necunoscută. Poate fi dansator, poate să nu fi dansat niciodată. Instalația trebuie să poată primi toate aceste feluri de a fi prezent, fără să le ceară să semene între ele.
De aici a început una dintre cele mai importante conversații ale echipei: cum poate fi construit un sistem care observă mișcarea, dar lasă loc libertății celui care se mișcă?
În laboratorul DANS.ID, artiștii și inginerii au început să alcătuiască o bibliotecă de gesturi. Au discutat despre un vocabular restrâns. Fiecare mișcare trebuie filmată, repetată și privită din perspectiva sistemului care va încerca ulterior să o recunoască într-un corp diferit. Ceea ce pentru un dansator poate părea o variație firească devine, pentru camera de captare, o schimbare de unghi, de durată, de amplitudine sau de traseu.
Biblioteca aceasta este un instrument de lucru aflat în dezvoltare. Ea îi ajută pe membrii echipei să înțeleagă ce poate fi observat și comparat în mod credibil. Odată ce participantul intră în instalație, miza artistică se mută în altă parte. Sistemul poate identifica apropieri între mișcarea lui și gesturile din arhivă; echipa coregrafică decide ce sens poate avea această întâlnire.
Aici se vede una dintre diferențele esențiale dintre măsurare și creație. O cameră poate urmări traseul unui braț sau viteza cu care corpul traversează spațiul. Nu poate hotărî singură ce face acel gest interesant. Este o mișcare amplă sau reținută? Are un ritm constant sau își schimbă direcția pe neașteptate? Ce merită păstrat din ea pentru a construi o nouă imagine coregrafică? Aceste întrebări sunt negociate între oamenii care lucrează cu dansul și cei care construiesc sistemul.
În paralel, echipa cercetează felul în care semnalele captate de o cască EEG pot contribui la universul vizual și sonor. Sandra Mavhima conduce direcția artistică, iar proiectul îi aduce împreună pe Mirela Ștefănescu, Sandu Suciu și Ligia Fărcășel pentru componenta sonoră, Alexandru Dobre pentru creația vizuală AI, Iulia Gherghescu pentru scenografie și Emilian Andrei pentru lumină. Cercetarea științifică este coordonată de prof. univ. dr. Marian Poboroniuc, alături de inginerii Alexandru Buzamatu și Alexandru Mitocaru. Fiecare lucrează cu alt material, dar toate componentele trebuie să se întâlnească în timpul aceleiași experiențe.
Procesul a presupus și renunțări, revizuiri, teste ale unor variante care, deși fascinante pe hârtie, cer mai mult timp sau alte resurse pentru a funcționa convingător. Echipa a discutat, de exemplu, mai multe forme posibile ale unui avatar digital și diferite moduri de a traduce datele într-o imagine. O instalație pilot înseamnă tocmai această muncă de alegere: să afli ce poate susține prima formă funcțională și ce merită dezvoltat într-o etapă următoare.
DANS.ID continuă un parcurs început cu „STEM. Dans și neuroștiință” și aprofundat în „Laborator neuroștiințific în dans”. Cercetarea iese acum din laborator pentru a întâlni publicul.
Nu trebuie să știi să dansezi pentru a intra în DANS.ID. Tocmai felul tău de a te mișca este partea pe care echipa nu o poate construi în locul tău.
DANS.ID poate fi experimentată pe 4 și 5 noiembrie 2026, între 12:00 și 21:00, la Linotip – Centru Independent Coregrafic, București. Sesiunile sunt individuale, pe intervale alese la achiziționarea biletului. Consultă regulamentul de participare înainte de achiziție.
