Choreography Department

contact
Asociația Secția de Coregrafie

Răspundem de obicei în 24-48 de ore. Între timp, ne poți urmări pe social media ca să fii mereu la curent cu evenimentele și proiectele noastre.

Mirela Ștefănescu — Corpul, imaginea și identitatea digitală în DANS.ID

Mirela Ștefănescu — Corpul, imaginea și identitatea digitală în DANS.ID

Mirela Ștefănescu este curator și cercetător în arte vizuale și participă la coordonarea echipei DANS.ID din Iași. Experiența sa în domeniul artelor contemporane aduce în proiect o perspectivă asupra modului în care tehnologia influențează reprezentarea corpului, percepția propriei identități și relația dintre experiența umană și interpretarea ei digitală.

DANS.ID pornește de la o întrebare care depășește utilizarea tehnologiei ca instrument artistic: ce rămâne din prezența noastră atunci când corpul nu mai este prezent fizic, dar informațiile despre mișcarea sa continuă să existe? În ce măsură aceste informații pot deveni o altă formă de reprezentare a individului?

Din perspectiva cercetării în arte vizuale, asemenea întrebări sunt legate de transformările prin care a trecut imaginea în ultimele decenii. Dacă fotografia și filmul au permis înregistrarea și reproducerea corpului, tehnologiile digitale oferă posibilitatea de a-l analiza, fragmenta și reconstrui pornind de la date. Reprezentarea nu mai depinde exclusiv de felul în care corpul arată, ci poate include informații despre felul în care acesta se mișcă.

În DANS.ID, fiecare participant intră individual într-un spațiu în care mișcarea și activitatea cerebrală sunt înregistrate prin sisteme diferite. O cască EEG captează semnale asociate activității cerebrale, pe care sistemul le interpretează pentru a selecta materiale vizuale pregătite anterior. În paralel, mișcările corpului sunt captate digital, analizate și comparate cu o bază de date coregrafică. Pe baza asemănărilor identificate, sistemul construiește o nouă propunere coregrafică.

Cele două procese nu urmăresc să ofere un portret complet al persoanei și nici să stabilească ce simte sau cine este aceasta. Ele produc interpretări parțiale, construite prin instrumentele și regulile dezvoltate pentru instalație.

Tocmai această diferență dintre persoană și reprezentarea sa digitală constituie una dintre direcțiile de reflecție pe care proiectul le deschide. Ceea ce tehnologia înregistrează nu este identic cu ceea ce trăiește participantul. Un gest poate avea pentru cel care îl execută o anumită intenție sau semnificație, în timp ce sistemul îl analizează prin caracteristici măsurabile și asemănări cu alte mișcări.

Din acest punct de vedere, coregrafia rezultată nu este o copie a mișcării originale, dar nici o versiune mai bună a acesteia. Este o altă construcție, realizată prin întâlnirea dintre gesturile participantului, materialul coregrafic existent și regulile de analiză digitală. Ea permite observarea felului în care o mișcare poate fi desprinsă de corpul care a produs-o și reinterpretată într-un context nou.

Pentru un curator și cercetător în arte vizuale, această relație ridică inclusiv întrebări despre autorie și despre statutul imaginii digitale. Cui îi aparține o reprezentare construită pornind de la mișcarea unei persoane, dar realizată printr-un sistem care utilizează și mișcările altor corpuri? Cât din rezultatul final poate fi recunoscut ca aparținând participantului și cât provine din alegerile artistice și tehnice ale echipei care a creat instalația?

DANS.ID nu propune răspunsuri definitive. Mai degrabă, creează condițiile unei întâlniri între experiența subiectivă a corpului și modul în care acesta poate fi descris prin date. Participantul nu trebuie să execute o coregrafie prestabilită și nici să demonstreze anumite abilități. Este invitat să se miște, să exploreze și să descopere rezultatul unei interpretări digitale asupra propriei mișcări.

Această libertate este importantă pentru felul în care poate fi înțeleasă experiența. Corpul nu este tratat ca un instrument care trebuie să producă un rezultat corect, iar tehnologia nu funcționează ca un evaluator al performanței. Mișcările simple, ezitările, schimbările de ritm sau gesturile spontane pot deveni, deopotrivă, material pentru procesul de analiză și reinterpretare.

Din perspectiva artelor vizuale, interesantă este și relația dintre ceea ce participantul percepe în timpul experienței și ceea ce descoperă la final. Imaginile proiectate, sunetul, prezența fizică în spațiu și reprezentarea coregrafică rezultată nu constituie o singură imagine a persoanei, ci forme diferite de a traduce informații despre aceasta. Între ele există corespondențe, dar și diferențe care invită la interpretare.

Un alt aspect important este rolul publicului în dezvoltarea proiectului. DANS.ID este prezentat într-o etapă de prototip, iar testarea cu participanți reali permite echipei să observe nu doar funcționarea sistemelor, ci și felul în care experiența este înțeleasă. Ce relații identifică oamenii între mișcările lor și rezultatul coregrafic? Ce îi surprinde? Ce informații au nevoie să primească pentru a înțelege ce face tehnologia și ce nu face?

Aceste întrebări sunt relevante și dintr-o perspectivă curatorială. Într-o lucrare interactivă, experiența publicului nu depinde doar de funcționarea tehnologiei, ci și de modul în care sunt construite condițiile întâlnirii cu aceasta. Limbajul prin care este prezentată lucrarea, libertatea oferită participantului și felul în care este explicat rezultatul contribuie la înțelegerea sensului artistic.

Prin implicarea în coordonarea echipei din Iași, Mirela Ștefănescu participă la un proces de lucru care reunește practici și competențe din coregrafie, neuroștiință, arte vizuale și tehnologie. Caracterul interdisciplinar al proiectului presupune nu doar integrarea unor instrumente diferite, ci și negocierea unor moduri diferite de a privi corpul: ca prezență vie, ca sursă de expresie artistică și ca sursă de informații care pot fi analizate digital.

În acest context, DANS.ID poate fi privit și ca o cercetare asupra limitelor reprezentării. Tehnologia poate înregistra anumite aspecte ale mișcării și activității cerebrale, dar nu poate cuprinde întreaga complexitate a experienței umane. Ceea ce produce este o interpretare, nu o definiție a persoanei.

Poate că tocmai aici se află una dintre cele mai interesante posibilități ale instalației: nu aceea de a ne arăta cine suntem prin intermediul tehnologiei, ci de a ne pune în fața unei reprezentări care seamănă, într-o anumită măsură, cu ceea ce am făcut, dar care este în același timp diferită.

DANS.ID propune astfel o întâlnire între corpul care se mișcă, datele pe care acesta le produce și formele artistice prin care aceste date pot căpăta o nouă existență. O experiență care nu înlocuiește prezența fizică, ci deschide întrebări despre felul în care aceasta poate continua, poate fi reinterpretată și poate dobândi alte sensuri în spațiul digital.

Mirela Ștefănescu este cercetătoare în arte vizuale, curator, critic de artă și cadru didactic asociat. Lucrează la Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași și este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Iași, specializarea Critică de artă. A absolvit studii de licență în Istoria și Teoria Artei, un masterat interdisciplinar și un doctorat în Arte Vizuale la UNAGE Iași. Activitatea sa reunește cercetarea, curatoriatul și coordonarea proiectelor culturale și academice. În cadrul ICMA, studiază relațiile dintre artă, creativitate, cogniție și neuroplasticitate, precum și influența tehnologiilor digitale asupra proceselor creative. A coordonat proiecte de cercetare dedicate acestor teme și a făcut parte din echipa proiectului „STEM. Dans și Neuroștiință”.

DANS.ID – Instalație Digitală Interactivă poate fi experimentată pe 4 și 5 noiembrie 2026, între 12:00 și 21:00, la Linotip – Centru Independent Coregrafic, București. Sesiunile sunt individuale, pe intervale alese la achiziționarea biletului. Consultați regulamentul de participare înainte de achiziție.

Direcție artistică: Sandra Mavhima. Realizator: Asociația Secția de Coregrafie | Cofinanțator: Ministerul Culturii. Finanțatori: Universitatea Națională de Arte „George Enescu” (UNAGE) Iași; Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă (ICMA) al UNAGE Iași

Parteneri media: Radio România Cultural, Radio Iași, RFI România, România Pozitivă, Buletin de București, HoriaGhibutiu.ro, Cuvinte Aurite
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *