Arta și știința au fost tradițional privite ca domenii paralele, unul guvernat de rațiune, celălalt de emoție. Acum începe să se contureze o schimbare de paradigmă: arta devine nu doar obiect de contemplare, ci și instrument de cercetare. Ne aflăm într-un moment în care putem formula, măsura și valida științific ceea ce înainte era perceput ca inefabil. Dansul, una dintre cele mai vechi și universale forme de expresie umană, este în centrul acestei revoluții interdisciplinare.
Cultura dominantă a pus deseori arta pe un plan secund în raport cu științele exacte. I s-a recunoscut valoarea estetică, capacitatea de a uni comunități, de a aduce alinare sau emoție, dar rar i s-a permis să pătrundă în laboratoarele în care se modelează viitorul. Cu toate acestea, ultimii ani au adus o schimbare fundamentală: dansul, cu dinamica sa corporală, afectivă și cognitivă, a devenit un obiect de studiu pentru neuroștiințe.
Abia acum avem tehnologia, metodologia și deschiderea epistemologică pentru a înțelege modul în care arta afectează creierul uman. Chiar acum începem să înțelegem că dansul nu e doar spectacol, ci terapie, educație, intervenție cognitivă, regenerare emoțională. Neuroștiința dansului nu doar completează actul artistic, ci îl extinde într-un teritoriu cu potențial imens pentru viitor.
Neuroștiința dansului este un domeniu emergent care investighează cum procesează creierul mișcarea dansată, cum reacționează la compoziția coregrafică, la gest, ritm, intenție și expresie. Ea studiază dansul nu doar ca mișcare, ci ca limbaj complex care implică percepție, emoție, memorie, atenție, empatie și chiar plasticitate cerebrală.
Acest domeniu implică folosirea unor instrumente precum EEG (electroencefalogramă), fMRI (imagistică prin rezonanță magnetică funcțională), EMG (electromiogramă), dar și măsurători biometrice și psihologice care permit înregistrarea răspunsurilor neuronale ale dansatorilor și spectatorilor în timp real.
Studiile recente au arătat că dansul activează zone extinse din creier: cortexul motor, cerebelul, hipocampul, dar și amigdala și cortexul prefrontal, arii asociate cu reglarea emoțiilor, luarea deciziilor și empatia. Cu alte cuvinte, dansul este simultan un act fizic, cognitiv și emoțional, ceea ce îl face un mediu ideal de cercetare pentru înțelegerea funcționării integrative a creierului uman.
Există trei factori esențiali care explică apariția neuroștiinței dansului ca domeniu de cercetare:
-
Evoluția tehnologică
Doar în ultimul deceniu, sistemele portabile de monitorizare EEG și EMG au devenit suficient de performante pentru a fi folosite în medii non-clinice, inclusiv pe scenă. Dansatorii pot purta aceste dispozitive în timpul mișcării, iar datele pot fi colectate în timp real fără întreruperea performanței. -
Schimbarea paradigmei științifice
Odată cu valul cercetărilor în neuro-estetică și neuro-educație, artele au fost recunoscute ca medii valide de investigație științifică. Dansul, ca artă a mișcării, a devenit un câmp natural pentru a studia cum corpul transmite și primește semnale afective și cognitive. -
Creșterea interesului pentru sănătatea mintală
Dansul este deja utilizat în terapie pentru persoane cu Parkinson, Alzheimer sau tulburări de stres post-traumatic. Dar pentru a convinge sistemele de sănătate de beneficiile reale ale acestei forme de intervenție, e nevoie de dovezi. Neuroștiința dansului poate furniza aceste dovezi, contribuind la profesionalizarea dansului terapeutic.Dansul poate deveni:
-
Un instrument educațional – care îmbunătățește învățarea kinestezică, atenția, reglarea emoțiilor.
-
Un instrument terapeutic – aplicabil în boli neurodegenerative, traumă sau autism.
-
O metodă de cercetare a empatiei – analizând cum reacționează publicul la mișcare, putem înțelege mai bine procesul de identificare și oglindire emoțională.
-
O sursă de reinventare artistică – prin folosirea biofeedback-ului în compoziție, putem crea spectacole care „comunică” în limbaj neuronal cu publicul.
În România, această direcție de cercetare prinde contur prin proiectul „STEM. Dans și Neuroștiință”, inițiat de Asociația Secția de Coregrafie și dezvoltat în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (UNAGE), Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași (TUIASI) și Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași (UMF).
Proiectul îmbină dansul contemporan cu tehnologia de ultimă generație: dansatorii sunt monitorizați cu sisteme EEG g.Nautilus, iar publicul cu sisteme Unicorn Hybrid Black. În timpul spectacolului, cercetătorii urmăresc în timp real activitatea cerebrală și răspunsul emoțional generat de coregrafie.
Testarea publică din iulie 2025 a oferit primele rezultate preliminare: în momentele de intensitate afectivă maximă, zona prefrontală a creierului a înregistrat o activare semnificativ mai mare în banda Delta, asociată cu profunzimea emoției și stările de implicare empatică.
Scopul final? Crearea de coregrafii neuro-optimizate, dar și de metode terapeutice inovatoare care pot sprijini recuperarea medicală sau reglarea emoțională prin dans. Proiectul este co-finanțat de Ministerul Culturii și ICMA – Institutul de Cercetare Multidisciplinară în Artă, și implică o echipă de peste 40 de specialiști din diverse domenii.
Neuroștiința dansului ne arată că mișcarea nu e doar estetică, ci informație. Că gestul e limbaj, iar emoția, cod neuronal. Dansul devine un mediu de cercetare, iar corpul, un instrument de cunoaștere reciprocă între artiști, public și cercetători.
Într-o lume în care granițele între știință și artă devin tot mai fluide, astfel de inițiative deschid noi teritorii de sens și aplicație. Iar România, prin proiecte precum „STEM. Dans și Neuroștiință”, își revendică locul pe harta internațională a inovației transdisciplinare.
Proiectul STEM. Dans și Neuroștiință este co-finanțat de Ministerul Culturii și Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, cu sprijnul organizației Asociația Secția de Coregrafie, printr-un grant al Institutului de Cercetare Multidisciplinară în Artă. Parteneri de cercetare: Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, UMF Iași, Muzeul Național al Literaturii Române Iași.
