„Istorii Vii din Sectorul 2” este proiectul prin care Asociația Secția de Coregrafie curatoriază povești despre cum trăiesc locurile prin oameni. Cofinanțat de Primăria Sectorului 2 București, demersul pornește de la ideea că orașul e un organism în care timpul lasă urme afective: Moara lui Assan, Halele Obor, Parcul Național, Vatra Luminoasă devin pretexte pentru dialog între memorie, corp și oraș. Din aceste întâlniri se vor naște trei filme scurte de tip docu-ficțiune și un jurnal de memorie urbană – un caiet narativ care pune alături fragmente, voci, fotografii de stare.
Prima etapă a proiectului a însemnat numeroase interviuri filmate, desfășurate în spații cu încărcătură culturală pentru comunitate cum ar fi Biblioteca Metropolitană București – Filiala „Lucian Blaga” sau Școala Gimnazială „Sfântul Silvestru”. Am întâlnit oameni diferiți ca vârstă, profesie și biografie, cu un fir comun: Sectorul 2 ca acasă. Iată câteva dintre poveștile pe care le-am documentat.
Aimee Bugner (psiholog, 71 de ani, Lacul Tei)
La Biblioteca „Lucian Blaga”, Aimee a vorbit despre orașul trăit din 1978 încoace: cozi, frig, întreruperi de curent – dar și solidaritatea vecinilor, serile cu teatru radiofonic, parcurile Tei și Circului ca scene ale vieții de familie.
Liana Grama (director, Școala „Sf. Silvestru”)
În sălile înalte ale școlii, între uși vechi de lemn și plăci comemorative, Liana ne-a ghidat prin istoria unei instituții născute în 1865 din inițiativă comunitară și susținere a Bisericii „Sf. Silvestru”. Aici au învățat elevi care au devenit artiști, scriitori, muzicieni; aici arhiva păstrează uniform, cataloage și nume care spun ceva despre oraș.
Frații Cristina Mateescu și Maximilian Nicolae
Foști elevi ai Școlii 23 (astăzi „Sf. Silvestru”), ei au experimentat cartierul dinspre strada Mihai Eminescu și Calea Moșilor. Își amintesc casele boeme, bisericile ca repere afective, casele „tăiate” de noile construcții – imagini puternice, greu de uitat. Dincolo de nostalgie, rămâne bucuria unei copilării cu grupuri de copii care se jucau afară, cinematografe de cartier, parcursuri la teatru, serile cu teatru radiofonic.
Cristina Toma (inginer, 65 de ani)
Născută în Sectorul 2, vizavi de Parcul Circului, a traversat cartierul la propriu, zilnic, spre Școala 28. A trăit marile șantiere ale anilor ’70, cutremurul din 1977, relocări și reconstrucții. Întoarsă în 1989 pe Bulevardul Lacul Tei, își privește drumul în termeni de „adaptare”: industrializarea, migrația internă, uniformitatea de altădată, apoi explozia informațională și tehnologică.
Elisabeta (Lizica) și Stavros Papateologu (Piața Iancului)
Au lucrat la Uzina Electronica și au prins trecerea de la căsuțe la blocuri, de la liniște la trafic, de la excursiile organizate de uzină la mobilitatea de azi. Pentru ei, Șoseaua Iancului „a devenit superbă”, iar metroul, pasajele și infrastructura nouă au schimbat felul de a circula.
Fiecare intervievat a pus pe hartă câte un strat de memorie afectivă: o alee, o sală de clasă, un colț de parc, o casă dispărută, o piață care miroase a mere coapte sau a mici.
Aceste mărturii vor fi transpuse în trei filme scurte de tip docuficțiune, în care dansul va dialoga cu poveștile – prin mișcare, ritm, respirație. Jurnalul de memorie urbană va completa imaginea cu texte, imagini și reflecții.
„Istorii Vii din Sectorul 2” este produs de Asociația Secția de Coregrafie, cofinanțat de Primăria Sectorului 2 București, în parteneriat cu Biblioteca Metropolitană București – Filiala „Lucian Blaga”, Școala Gimnazială „Sfântul Silvestru”, Între Vecini, Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei și Moșteniri Coregrafice.
